apoteoza

română

Etimologie

Din franceză apothéoser.

Pronunție

• AFI: /a.po.te.o'za/

Verb

Conjugarea verbului apoteoza
Infinitiv	a apoteoza
Indicativ prezent pers. 1 sg.	apoteozez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să apoteozeze
Participiu	apoteozat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (în antichitatea greco-romană) a trece un erou sau un împărat în rândul zeilor.
2. (v.tranz.) (fig.) a aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva).

Cuvinte derivate

• apoteozare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online