apuca

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină aucupare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) apuca
Infinitiv a (se) apuca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) apuc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) apuce
Participiu apucat
Conjugare I

I.

  1. (v.tranz.) a prinde, a lua, a înșfăca, a înhăța (cu mâna).
    Apuca de mânecă.
    Apuca o creangă.
  2. a pune mâna (în grabă) pe ce are la îndemână; a lua, a-și însuși ceva la repezeală.
  3. (v.refl.) a se prinde, a se agăța, a se ține (cu mâinile) de ceva sau de cineva.
  4. (v.tranz.) (fig.) (despre stări fizice sau sufletești) a-l cuprinde; a-l copleși.

II.

  1. (v.tranz.) a ajunge la timp pentru a găsi pe cineva sau ceva care este gataplece.
    Voia s-apuce trenul.
    Apuca vremuri grele.
  2. (v.tranz.) a trăi atâta, încât să poată cunoaște pe cineva sau să fie martor la ceva.
  3. (v.intranz.) a primi ceva prin tradiție; a moșteni un obicei, o deprindere etc.
    Așa a apucat.
    Așa am apucat de la părinți.
  4. (v.tranz. și refl.) a începe să facă ceva; a fi pe punctul de a face ceva; a întreprinde ceva.
    Se apucă de lucru.

III.

  1. (v.tranz. și intranz.) a se îndrepta, a se deplasa într-o anumită direcție.

Sinonime

I.

II.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A apuca de gât (pe cineva) = a sili pe cineva să facă ceva
  • A apuca de capul cuiva = a supune unui control sever; a ține din scurt pe cineva
  • A apuca la rămășag = a încheia un pariu; a paria
  • (intranz.) (Care) pe unde apucă = (Care) pe unde nimerește
  • Pe apucate = în mod superficial, când și când, în grabă
  • (fam.) Când te-apucă, mult te ține? = n-ai de gând să mai isprăvești odată?
  • Ce te-a apucat? = se zice (în semn de mirare sau de nemulțumire) când cineva comite (pe neașteptate) un act nepotrivit


Traduceri

Referințe