apune

română

Etimologie

Din lat. appōnĕre („a împreuna”) (Șeineanu, Semasiol., 181; Pușcariu 104; Candrea-Dens., 1462; REW 551; DAR); cf., cu alte sensuri, it. apporre, v. prov. apondre, v. sp. aponer, port. apôr.

Semantismul român se explică printr-o fază intermediară „a (se) pune sub” sau „a coborî”, care se mai păstrează în mr. (casă apusă „casă joasă”).

Pronunție

• AFI: /a'pu.ne/

Verb

Conjugarea verbului apune
Infinitiv	a apune
Indicativ prezent pers. 1 sg.	apun
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să apună
Participiu	apus
Conjugare	III

1. (v.intranz.) (despre aștri) a dispărea sub orizont.

   Soarele apune în spatele dealului.

2. (fig.) a-și pierde întreaga strălucire, putere, faimă etc., a dispărea pentru totdeauna.
3. (fig.) a înceta de a mai trăi; a se stinge din viața.

Sinonime

• 1: asfinți, coborî, dispărea, pieri, se pleca, (livr.) declina, (rar) scădea, (pop.) scăpăta, sfinți, (fig.) se culca, se înclina, se scufunda
• 2: dispărea
• 3: muri, deceda, răposa, se sfârși

Antonime

• răsări

Cuvinte derivate

• apunere
• apus
• apusean

Cuvinte compuse

• soare-apune

Expresii

• A-i apune (cuiva) steaua = a decădea

Traduceri

a dispărea sub orizont

cehă: zapadnout (Česky) daneză: gå ned (Dansk) ebraică: שקע (עברית) (shaká), בָּא (עברית) (ba) engleză: set (English) esperanto: subiri (Esperanto) finlandeză: laskea (Suomi) franceză: se coucher (Français) germană: untergehen (Deutsch) greacă: δύω (Ελληνικά) (dýo), βασιλεύω (Ελληνικά) (vasilévo) italiană: tramontare (Italiano)

neerlandeză: ondergaan (Nederlands) norvegiană: gå ned (‪Norsk (bokmål)‬) poloneză: zachodzić (Polski) portugheză: pôr-se (Português) rusă: заходить (Русский) (zaxodít’), зайти (Русский) (zajtí) slovenă: zaiti (Slovenščina) spaniolă: ponerse (Español) suedeză: gå ned (Svenska), gå ner (Svenska) turcă: batmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online