aranjoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din aranjor.

Pronunție

  • AFI: /a.ran'ʒo̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
aranjoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aranjoare aranjoare
Articulat aranjoarea aranjoarele
Genitiv-Dativ aranjoarei aranjoarelor
Vocativ aranjoareo aranjoarelor
  1. persoană care face un aranjament muzical.


Traduceri

Anagrame

Referințe