arat

română

Etimologie

1. Din verbul a ara.
2. Din latină ărātrum. Cuvânt foarte rar; are circulație mică în regiunea Muscel.

Pronunție

• AFI: /a'rat/

Substantiv

Declinarea substantivului arat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	arat	arate
Articulat	aratul	aratele
Dativ-Genitiv	aratului	aratelor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a ara.

   Merg în zori la arat.

2. (rar) plug.

Sinonime

• 1-2: arare, arătură, plug, plugărie, plugărit, (rar) plugărire

Cuvinte derivate

• ara
• arare
• arător
• arătură

Traduceri

arătură

Vedeți traduceri pentru arătură.

Etimologie

1. Din verbul a ara.

Adjectiv

Declinarea adjectivului arat
	Singular	Plural
Masculin	arat	arați
Feminin	arată	arate
Neutru	arat	arate

1. (despre pământ) care a fost pregătit cu plugul pentru cultivare.

Traduceri

pregătit pentru cultivare

engleză: plowed (English) franceză: labouré (français) italiană: arato (italiano)

portugheză: arado (português) spaniolă: arado (español) suedeză: plöjd (svenska)

Referințe

• DEX online

---

maghiară

(magyar)

Etimologie

Poate de origine turcică.

Pronunție

• AFI: /ˈɒrɒt/

Verb

1. a recolta, a culege

Cuvinte derivate

• aratás
• arató

Expresii

• aki szelet vet, vihart arat
• ki mint vet, úgy arat