arbaletă
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunţie
- AFI: /ar.ba'le.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului arbaletă |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | arbaletă | arbalete |
| Articulat | arbaleta | arbaletele |
| Dativ-Genitiv | arbaletei | arbaletelor |
| Vocativ | arbaleto | arbaletelor |
- armă de aruncat săgeţi sau proiectile, asemănătoare cu un arc, folosită în trecut.
Cuvinte apropiate
Traduceri
armă care constă dintr-un arc montat pe un suport
|
|
