arbitrar

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză arbitraire < latină arbitrarius.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv


Declinarea adjectivului
arbitrar
Singular Plural
Masculin arbitrar arbitrari
Feminin arbitrară arbitrare
Neutru arbitrar arbitrare
  1. care pornește dintr-o hotărâre luată după propria apreciere, fără a ține seamă de părerea altuia, de adevăr etc.; abuziv; samavolnic.
  2. care este făcut, ales etc. la întâmplare.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
arbitrar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ arbitrar arbitrare
Articulat arbitrarul arbitrarele
Dativ-Genitiv arbitrarului arbitrarelor
Vocativ arbitrarule arbitrarelor
  1. faptă, acțiune, situație arbitrară.


Traduceri

Referințe