arbora

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză arborer.

Pronunție

  • AFI: /ar.bo'ra/


Verb


Conjugarea verbului
arbora
Infinitiv a arbora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
arborez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să arboreze
Participiu arborat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a înălța un steag, un pavilion pe o clădire, pe catargul unei nave etc.
  2. (v.tranz.) a monta catargele unei nave.
  3. (v.tranz.) (fig.) a se comporta sau a se îmbrăca cu ostentație.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe