arboret
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din latină arboretum.
Pronunție
- AFI: /ar.bo'ret/
Substantiv
| Declinarea substantivului arboret |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | arboret | arboreturi |
| Articulat | arboretul | arboreturile |
| Dativ-Genitiv | arboretului | arboreturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- porțiune de pădure caracterizată printr-o vegetație omogenă, deosebită de restul pădurii din jur.
- teren plantat cu numeroase specii de arbori și arbuști și destinat studiului condițiilor lor de dezvoltare.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
teren plantat cu numeroase specii de arbori și arbuști
|
|
Etimologie
Din italiană arboretto.
Substantiv
| Declinarea substantivului arboret |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | arboret | arboreți |
| Articulat | arboretul | arboreții |
| Dativ-Genitiv | arboretului | arboreților |
| Vocativ | ' | ' |
Cuvinte apropiate
cuvinte corelate
Traduceri
partea superioară a unui catarg
|