ardoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză ardeur < latină ardor.

Pronunție

  • AFI: /ar'do̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ardoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ardoare invariabil
Articulat ardoarea invariabil
Genitiv-Dativ ardorii invariabil
Vocativ ' '
  1. imbold lăuntric puternic care ușurează realizarea unei acțiuni.
    Ardoarea lui era demnă de admirat.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe