arendă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină medie arenda, intrat târziu, probabil în secolul XVIII, și pe mai multe căi în același timp. Confer rusă арeнда (arenda), poloneză arenda.

Pronunție

  • AFI: /a'ren.də/


Substantiv


Declinarea substantivului
arendă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ arendă arenzi
Articulat arenda arenzile
Genitiv-Dativ arenzii arenzilor
Vocativ arendă arenzilor
  1. cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri, în schimbul unei plăți; folosire, exploatare a unui bun astfel cedat.
  2. sumă plătită de arendaș proprietarului pentru arendarea unui bun.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe