areta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză arrêter.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
areta
Infinitiv a areta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să arete
Participiu aretat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre câini de vânătoare) a rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul.


Traduceri

Anagrame

Referințe