arginta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din argint.

Pronunție

  • AFI: /ar.ʤin'ta/


Verb


Conjugarea verbului
arginta
Infinitiv a arginta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
argintez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să arginteze
Participiu argintat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint; a argintui.
  2. (v.tranz.) (fig.) a faceaibă strălucirea argintului.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe