argou

română

Etimologie

Din franceză argot.

Pronunție

• AFI: /ar'gow/

Substantiv

Declinarea substantivului argou
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	argou	argouri
Articulat	argoul	argourile
Genitiv-Dativ	argoului	argourilor
Vocativ	'	'

1. limbaj convențional, folosit în mod conștient de către vorbitorii unui grup social sau profesional, pentru a nu fi înțeleși de ceilalți.

   Argoul elevilor; argoul vânătorilor.

Sinonime

• slang

Cuvinte derivate

• argotic

Paronime

• jargon

Traduceri

limbaj convențional, folosit mai ales de vagabonzi, răufăcători etc. pentru a nu fi înțeleși de restul societății

afrikaans: argot (Afrikaans) arabă: اللغه الدارجه (العربية) cehă: slang (čeština) m. chineză: 俚语 (中文) (lĭyŭ) croată: sleng (hrvatski) m., žargon (hrvatski) m., argo (hrvatski) m. ebraică: סְלֶנְג (עברית) m. engleză: argot (English), slang (English), jargon (English) esperanto: slango (Esperanto), argoto (Esperanto), ĵargono (Esperanto) finlandeză: slangi (suomi) franceză: argot (français) m. germană: Gaunersprache (Deutsch), Rotwelsch (Deutsch), Slang (Deutsch) m., Argot (Deutsch) m., Jargon (Deutsch) m.

indoneziană: prokem (Bahasa Indonesia) italiană: gergo (italiano) m. japoneză: 俗語 (日本語) (ぞくご, zokugo) maghiară: argó (magyar), szleng (magyar) neerlandeză: Bargoens (Nederlands) n., slang (Nederlands) n. poloneză: slang (polski) m. portugheză: gíria (português) f. spaniolă: argot (español) m., jerga (español) f. suedeză: slang (svenska) turcă: argo (Türkçe)

Referințe

• DEX online