armă

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Vezi şi : arma

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Sinonime 1.3.2 Cuvinte derivate 1.3.3 Cuvinte compuse 1.3.4 Expresii 1.3.5 Traduceri 1.3.6 Referinţe

română

Etimologie

Din lat. arma.

Pronunţie

• AFI: /'ar.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului armă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	armă	arme
Articulat	arma	armele
Dativ-Genitiv	armei	armelor
Vocativ	armo	armelor

1. obiect, unealtă, aparat, maşină care serveşte în lupta împotriva inamicului, la vânat, în unele probe sportive etc.

   Armă de vânătoare.

   Armă atomică.

   Armă chimică.

2. parte dintr-o armată specializată şi dotată pentru un anumit fel de luptă; serviciu militar specializat în acest sens.
3. (la pl.) armament.
4. (fig.) mijloc de luptă (pe planul ideilor, al politicii etc.).
5. (la pl.) ansamblul semnelor simbolice de pe o stemă, de pe un blazon etc.

Sinonime

• 1: (fam.) sculă

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

• armă albă
• armă de foc
• armă ecologică

Expresii

• A fi (sau a se afla) sub arme = a face serviciul militar
• A bate (pe cineva) cu propriile arme = a învinge (pe cineva) cu propriile argumente

Traduceri

Referinţe

• DEX online