armată

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Armata română

română

Etimologie

Din italiană armata.

Pronunție

  • AFI: /ar'ma.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
armat
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ armat armate
Articulat armata armatele
Dativ-Genitiv armatei armatelor
Vocativ ' '
  1. totalitatea forțelor militare ale unui stat.
    Orașul a fost cucerit de armată dușmană.
  2. mare unitate militară, compusă din câteva corpuri și unități din diferite arme; p. gener. unitate militară.
    Merge la armată.
  3. serviciu militar.
    Își face armata la...
  4. (fig.) colectivitate care acționează în vederea unui scop comun.
    Armata păcii.
  5. mulțime, ceată, cârd, șir.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A face armata = a executa serviciul militar


Traduceri

Referințe