armonică
română
Etimologie
Din germană (Zieh) harmonika, italiană armonica.
Pronunție
- AFI: /ar'mo.ni.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului armonică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | armonică | armonici |
| Articulat | armonica | armonicile |
| Genitiv-Dativ | armonicii | armonicilor |
| Vocativ | armonică | armonicilor |
- acordeon de dimensiuni mai reduse, acționat prin intermediul butoanelor; (reg.) armonie.
Cuvinte compuse
Expresii
- A (se) face armonică = a (se) turti
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din armonic.
Pronunție
- AFI: /ar'mo.ni.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului armonică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | armonică | armonici |
| Articulat | armonica | armonicile |
| Genitiv-Dativ | armonicii | armonicilor |
| Vocativ | armonică | armonicilor |
- (fiz.) vibrație care însoțește vibrația fundamentală de același tip și care se produce cu o frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței vibrației fundamentale.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online