armură
română
Etimologie
Din franceză armure.
Pronunție
- AFI: /ar'mu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului armură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | armură | armuri |
| Articulat | armura | armurile |
| Genitiv-Dativ | armurii | armurilor |
| Vocativ | armură | armurilor |
- echipament metalic pentru protecția individuală a unui războinic din antichitate și din evul mediu.
- mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură într-o țesătură.
- înveliș protector al unui cablu electric.
- totalitatea semnelor de alterație așezate la începutul unui portativ, care indică tonalitatea lucrării muzicale respective; armătură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online