asimila

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză assimiler < latină assimilare.

Pronunție

  • AFI: /a.si.mi'la/


Verb


Conjugarea verbului
asimila
Infinitiv a asimila
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
asimilez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să asimileze
Participiu asimilat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a transforma în propria substanță materiile nutritive introduse în organism.
  2. (v.refl. tranz.) a se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.).
  3. (v.tranz.) a considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen.
  4. (v.tranz.) a-și însuși cunoștințe, idei etc.
  5. (v.tranz. și refl.) (fon.) a (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere.
  6. (v.tranz.) a introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe