asinus

De la Wikționar, dicționarul liber

latină

(Latina)

Etimologie

Împrumut recent, demonstrat prin menținerea literei -s- intervocalice care în mod normal devine -r- în cuvinte moștenite ca urmarea rotacismului.

Confer armeană veche էշ (ēš), limba sumeriană 𒀲 (anše) și bască asto.

Pronunție

  • AFI: /'a.si.nus/


Substantiv


Declinarea substantivului
asinus
m. Singular Plural
Nominativ asinus asinī
Genitiv asinī asinōrum
Dativ asinō asinīs
Acuzativ asinum asinōs
Ablativ asinō asinīs
Vocativ asine asinī
  1. (zool.) asin, măgar
  2. (fig.) idiot, măgar
    Neque ego homines magis asinos umquam vidi.

Cuvinte derivate

Expresii


Adjectiv

asinus m., (feminin asina, neutru asinum)

  1. de asin, de măgar, asinian
  2. prost, idiot, imbecil

Referințe