atac

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză attaque.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
atac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ atac atacuri
Articulat atacul atacurile
Genitiv-Dativ atacului atacurilor
Vocativ ... ...
  1. acțiune de luptă ofensivă.
  2. agresiune împotriva cuiva.
  3. (art.) semnal de trompetă, care se dă la începutul luptei.
  4. inițiativă într-un joc sportiv.
  5. jucătorii care formează linia ofensivă a unei echipe.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri