atenua

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză atténuer < latină attenuare.

Pronunție

  • AFI: /a.te.nu'a/


Verb


Conjugarea verbului
atenua
Infinitiv a atenua
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
atenuez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să atenueze
Participiu atenuat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt.
    Durerea i s-a atenuat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe