atesta

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză attester < latină attestari.

Pronunție

  • AFI: /a.tes'ta/


Verb


Conjugarea verbului
atesta
Infinitiv a atesta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
atest
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ateste
Participiu atestat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face dovada; a confirma un adevăr.
  2. (v.tranz.) a exista în scris.
  3. (v.tranz.) a confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe