atu

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză atout.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
atu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ atu atale
Articulat atuul atalele
Dativ-Genitiv atuului atalelor
Vocativ atuule atalelor
  1. carte (sau culoare) de joc socotită a avea cea mai mare valoare.
  2. element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus.


Traduceri

Anagrame

Referințe