aureolă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză auréole < latină (corona'') aureola.

Pronunție

  • AFI: /a.u.re'o.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
aureolă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aureolă aureole
Articulat aureola aureolele
Genitiv-Dativ aureolei aureolelor
Vocativ aureolă aureolelor
  1. cerc luminos cu care pictorii înconjoară capetele unor personaje, mai ales ale sfinților; nimb, aură.
  2. zonă pe suprafața unui obiect, variat colorată, în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta.
  3. zonă mai puțin luminoasă din jurul unei flăcări, unui arc electric etc.
  4. (fig.) strălucire, glorie, faimă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe