autoîncântare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din auto- + încântare.

Pronunție

  • AFI: /a.u.to.ɨn.kɨn'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
autoîncântare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ autoîncântare autoîncântări
Articulat autoîncântarea autoîncântările
Genitiv-Dativ autoîncântării autoîncântărilor
Vocativ autoîncântare autoîncântărilor
  1. automulțumire.


Traduceri

Referințe