autodeterminare
română
Etimologie
Din auto- + determinare (după franceză autodétermination, rusă самоопрeдeлeниe (samoopredelenie)).
Pronunție
- AFI: /a.u.to.de.ter.mi'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului autodeterminare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | autodeterminare | autodeterminări |
| Articulat | autodeterminarea | autodeterminările |
| Genitiv-Dativ | autodeterminării | autodeterminărilor |
| Vocativ | autodeterminare | autodeterminărilor |
- principiu potrivit căruia o națiune are dreptul să-și aleagă singură statutul politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală; (p.ext.) ansamblu de măsuri care pun în practică acest principiu.
Traduceri
principiu potrivit
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online