autoinstrui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din auto- + a instrui.

Pronunție

  • AFI: /a.u.to.in.stru'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) autoinstrui
Infinitiv a (se) autoinstrui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) autoinstruiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) autoinstruiască
Participiu autoinstruit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a se instrui ca autodidact.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe