autoriza

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză autoriser.

Pronunție

  • AFI: /a.u.to.riˈza/


Verb


Conjugarea verbului
autoriza
Infinitiv a autoriza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
autorizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să autorizeze
Participiu autorizat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a împuternici pe cineva sau ceva cu o autoritate (publică).
  2. (v.tranz.) a da cuiva dreptul de a face, de a spune etc. ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe