autorizație
română
Etimologie
Din franceză autorisation.
Pronunție
- AFI: /a.u.to.ri'za.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului autorizație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | autorizație | autorizații |
| Articulat | autorizația | autorizațiile |
| Genitiv-Dativ | autorizației | autorizațiilor |
| Vocativ | autorizație | autorizațiilor |
- permisiune, împuternicire (oficială) de a face ceva.
- (concr.) document oficial prin care se dovedește un drept sau o împuternicire a cuiva.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online