avânt

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a avânta (derivat regresiv).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
avânt
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ avânt avânturi
Articulat avântul avânturile
Genitiv-Dativ avântului avânturilor
Vocativ avântule avânturilor
  1. vioiciune, energie, forță în mișcări.
  2. însuflețire, elan, entuziasm.
  3. dezvoltare rapidă, progres remarcabil (într-un domeniu, într-o epocă etc.).

Locuțiuni

  • (loc.vb.) a-și lua avânt = a se avânta.


Traduceri

Referințe