bâlbâi

română

Etimologie

Formație onomatopeică sau din lat. balbus, bilbire. Cf. it. balbettare, sp. balbucir, fr. balbutier, babiller și eng. babble.

Pronunție

• AFI: /bɨl.bɨ'i/

Verb

Conjugarea verbului (se) bâlbâi
Infinitiv	a (se) bâlbâi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) bâlbâi
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) bâlbâie
Participiu	bâlbâit
Conjugare	IV

1. (v.intranz., refl. și tranz.) a pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării.

   Se bâlbâie când vorbește.

2. (v.refl.) a-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens.

Sinonime

• 1: se gângăvi, se gângâi, (reg.) tântăvi, (Ban.) pâtcăi, (Transilv. și Olt.) șișcăvi

Cuvinte derivate

• bâlbă
• bâlbâială, bâlbâilă
• bâlbâire
• bâlbâit

Cuvinte apropiate

• bâjbâi

Traduceri

a vorbi încurcat și cu greutate, repetând silabele

armeană: կակազել (Հայերեն) (kakazel) cehă: koktat (Česky) chineză: 口吃 (中文) (kǒuchī), 結巴 (中文), 结巴 (中文) (jiēbā), 磕巴 (中文) (kēbā), 漏口 (中文) (lòukǒu) daneză: stamme (Dansk) ebraică: גמגם (עברית) (gimgém) engleză: stutter (English), stammer (English) finlandeză: änkyttää (Suomi) franceză: balbutier (Français), bégayer (Français) galiciană: tartamudear (Galego) germană: stottern (Deutsch), stammeln (Deutsch) greacă: τραυλίζω (Ελληνικά) (traulízo)

italiană: balbettare (Italiano), tartagliare (Italiano) japoneză: 吃る (日本語) (どもる, domoru) latină: balbutio (Latina) maghiară: dadog (Magyar) neerlandeză: stotteren (Nederlands) norvegiană: stotre (‪Norsk (bokmål)‬) poloneză: jąkać się (Polski) portugheză: gaguejar (Português) rusă: заикаться (Русский) (zaikát’sja), запинаться (Русский) (zapinát’sja) spaniolă: tartamudear (Español), balbucir (Español) suedeză: stamma (Svenska) turcă: pepelemek (Türkçe), kekelemek (Türkçe)

Referințe

• DEX online