băiat

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Un băiat

Cuprins

română

Etimologie

Et.nec. Cuvânt obscur. Sensul primitiv pare a fi fost acela de "hamal"; cf. băiat "picolo", băiat de prăvălie: intrase ca băiat într-o prăvălie. Dacă este într-adevăr așa, ar putea să se identifice cu vreun cuvânt latin de tipul baiulator ("hamal"); pentru aceasta ar trebui să se presupună că verbul baiulare a suferit o schimbare de tipul *bailare (certificată de it. baila) > *bailiare > bailliare.

Plecând de la *balliator, derivația lui băiat este normală (cf. împărat < imperator). Este de asemenea posibil să fie vorba de un *ba(i)liatus, cum par să indice calabr. vajazzu ("sclav", "țăran") bajazza ("servitoare"; "femeie ușoară"), lat. medie bailetus ("servitor"), probabil rezultat al unei contaminări cu va(r)let și lat. medie baietus ("paj"), atestat într-o glosă irlandeză; cf. și lat. baiulus, de unde a provenit ngr. βαϊουλος > βαιλας ("servitor").

Pronunție

  • AFI: /bə'jat/


Substantiv


Declinarea substantivului
băiat
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ băiat băieți
Articulat băiatul băieții
Dativ-Genitiv băiatului băieților
Vocativ băiatule băieților
  1. copil de sex bărbătesc.
    A născut un băiat și o fată.
  2. (reg.; la pl.) copii (indiferent de sex).
  3. persoană de sex bărbătesc ieșită nu de mult din vârsta copilăriei; p.ext. adolescent, flăcău.
  4. cu nuanță afectivă, despre bărbați mai în vârstă.
    Bun băiat!
  5. fiu, fecior (al cuiva).
  6. (rar) servitor, slugă.
    Băiat la vite.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi