bărbie
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. *barbilia. Cuvântul român poate fi derivat intern: barbă + suf. -ie.
Pronunție
- AFI: /bər'bi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului bărbie |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bărbie | bărbii |
| Articulat | bărbia | bărbiile |
| Dativ-Genitiv | bărbiei | bărbiilor |
| Vocativ | ' | ' |
- parte a feței formată de proeminența maxilarului inferior.
- Are o bărbie proeminentă.
- parte cărnoasă care atârnă sub falca de jos la unele animale.
- (la pl.) cele două lame roșii, cărnoase, care atârnă de o parte și de alta sub ciocul găinilor.
- Bărbia cocoșului.
- dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii, pe care se sprijină bărbia violonistului.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
parte a feței formată de proeminența maxilarului inferior
|
|
