bătrână

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bătrân.

Pronunție

  • AFI: /bə'trɨ.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bătrână
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bătrână bătrâne
Articulat bătrâna bătrânele
Genitiv-Dativ bătrânei bătrânelor
Vocativ bătrâno bătrânelor
  1. persoană în vârstă înaintată.
  2. (fam.) mamă.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe