bătrânime

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bătrân + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /bə.trɨ'ni.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
bătrânime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bătrânime invariabil
Articulat bătrânimea invariabil
Genitiv-Dativ bătrânimii invariabil
Vocativ bătrânime invariabil
  1. mulțime de bătrâni; bătrânet, bătrânețe.


Traduceri

Anagrame

Referințe