balama

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din turcă bağlama.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
balama
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ balama balamale
Articulat balamaua balamalele
Dativ-Genitiv balamalei balamalelor
Vocativ balama balamalelor
  1. mic dispozitiv metalic format din două piese articulate pe un ax, dintre care cel puțin una se învârtește după montare în jurul axului, spre a permite unei uși, unei ferestre, unui capac de ladă etc. să se închidă și să se deschidă prin rotire parțială; șarnieră, țâțână.
  2. (fig.) (fam.; la pl.) încheieturi, articulații ale corpului.

Expresii

  • A-i (sau a i se) slăbi sau a i se muia (cuiva) sau a nu-l (mai) ajuta (sau ține) pe cineva balamalele = a pierde vigoarea (din cauza bătrâneții, a oboselii, a fricii)
  • A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme


Traduceri

Anagrame

Referințe