balustradă
română
Etimologie
Din franceză balustrade < latină balaustium.
Pronunție
- AFI: /ba.lu'stra.də/
Substantiv
| Declinarea substantivului balustradă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | balustradă | balustrade |
| Articulat | balustrada | balustradele |
| Genitiv-Dativ | balustradei | balustradelor |
| Vocativ | ' | ' |
- structură, perete sau gard scund care mărginește o construcție sau un element de construcție (balcon, scară etc.)
- apărătoare dispusă la marginea unei punți de navă, a unei pasarele etc. pentru siguranța călătorilor.
Sinonime
- parapet, parmaclâc, pălimar, rampă, rezemătoare, mână curentă, (rar) reazem, (Transilv. și Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac
Traduceri
perete sau gard scund
|
|