beșteleală

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a beșteli + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /beʃ.te.le̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
beșteleală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ beșteleală beșteleli
Articulat beșteleala beștelelile
Genitiv-Dativ beștelelii beștelelilor
Vocativ beșteleală beștelelilor
  1. (fam.) faptul de a beșteli.


Traduceri

Referințe