beatifica
română
Etimologie
Din latină beatificare. Confer franceză béatifier.
Pronunție
- AFI: /be.a.ti.fi'ka/
Verb
| Conjugarea verbului beatifica | |
| Infinitiv | a beatifica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
beatific |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să beatifice |
| Participiu | beatificat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (la catolici) a trece o persoană în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online