beatitudine

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină beatitudo, -inis. Confer franceză béatitude.

Pronunție

  • AFI: /be.a.ti'tu.di.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
beatitudine
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ beatitudine invariabil
Articulat beatitudinea invariabil
Dativ-Genitiv beatitudinii invariabil
Vocativ ' '
  1. stare de fericire deplină, de încântare, stare patologică de euforie permanentă, de indiferență față de situațiile și întâmplările din jur.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină beātitūdō ("fericire, binecuvântare") < beātus ("bucuros, fericit, binecuvântat").

Pronunție

  • AFI: /beatiˈtudine/


Substantiv

beatitudine f., beatitudini pl.

  1. beatitudine
  2. extaz

Sinonime

Cuvinte derivate