betray

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie betrayen, bewrayen; be- + wrayen.

Pronunție

• AFI: /bɪˈtreɪ/

Verb

Conjugarea verbului to betray
Infinitiv	to betray
Prezent simplu pers. 3 sg.	betrays
Trecut simplu	betrayed
Participiu trecut	betrayed
Participiu prezent	betraying

1. a înșela

   She would never betray me.

2. a trăda

   They betrayed their country.

Sinonime

• 1-2: deceive, forsake, mislead

Antonime

• 1-2: be faithful, be loyal

Cuvinte derivate

• betrayal
• betrayer

Referințe

• Dictionary.com
• Merriam-Webster