bifa

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză biffer.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
bifa
Infinitiv a bifa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
bifez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să bifeze
Participiu bifat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune un mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate, controlate etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe