bigă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză bigue < latină bigus, biga.

Pronunție

  • AFI: /'bi.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bigă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bigă bigi
Articulat biga bigile
Dativ-Genitiv bigii bigilor
Vocativ ' '
  1. aparat format din două sau trei brațe de sprijin unite printr-o bară prevăzută de scripeți, cu ajutorul căreia se încarcă sau se descarcă mărfurile în porturi.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

O bigă

Etimologie

Din latină bīgā.

Substantiv


Declinarea substantivului
bigă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bigă bige
Articulat biga bigele
Dativ-Genitiv bigei bigelor
Vocativ ' '
  1. car roman, de obicei cu două roți, la care erau înhămați doi cai.

Sinonime


Traduceri

Referințe