bilateralism

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bilateral + sufixul -ism.

Pronunție

  • AFI: /bi.la.te.ra'lism/


Substantiv


Declinarea substantivului
bilateralism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bilateralism invariabil
Articulat bilateralismul invariabil
Genitiv-Dativ bilateralismului invariabil
Vocativ bilateralismule invariabil
  1. metodă de politică comercială internațională, care constă în acordul dintre două țări în privința bunurilor și serviciilor pe care le schimbă între ele.


Traduceri

Anagrame

Referințe