bimetal

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză bimétal.

Pronunție

  • AFI: /bi.me'tal/


Substantiv


Declinarea substantivului
bimetal
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bimetal bimetale
Articulat bimetalul bimetalele
Genitiv-Dativ bimetalului bimetalelor
Vocativ bimetalule bimetalelor
  1. produs tehnic realizat prin unirea a două metale.
  2. organ sensibil alcătuit din două rigle de metale diferite sudate, care, prin deformări datorate dilatației termice, pot acționa un mecanism.


Traduceri

Referințe