binevoi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bine + voi.

Pronunție

  • AFI: /bi.ne.vo'i/


Verb


Conjugarea verbului
binevoi
Infinitiv a binevoi
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		binevoiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să binevoiască
Participiu binevoit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a avea dispoziție, o atitudine favorabilă față de o cerere, de o plângere etc; a catadicsi, a cabulipsi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Anagrame

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=binevoi&oldid=755013”