binom

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză binôme.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
binom
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ binom binoame
Articulat binomul binoamele
Genitiv-Dativ binomului binoamelor
Vocativ binomule binoamelor
  1. expresie algebrică formată din doi termeni (monoame) separați de semnul + sau -.


Traduceri

Referințe