biscuit
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. biscuit. Cf. it. biscotto.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului biscuit |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | biscuit | biscuiți |
| Articulat | biscuitul | biscuiții |
| Dativ-Genitiv | biscuitului | biscuiților |
| Vocativ | ' | ' |
- produs alimentar bine deshidratat prin coacerea unui aluat de prăjitură în diferite forme (cerculețe, pătrățele, litere etc.).
- semifabricat de ceramică neglazurată, ars numai o dată și folosit la fabricarea faianței sau a porțelanului.
- porțelan supus la două arderi succesive, a cărui structură imită marmura.
Cuvinte apropiate
Expresii
- A avea o față de confort trei (sau de melc obosit/de gură de canal/de spate de bloc/de biscuite tăiat/de buzunar întors) = (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută
Traduceri
produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat de prăjitură
|
|
