bivol
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din neogreacă βοὺβαλος, prin slavă byvolŭ (N.B. cuvânt care nu aparține totuși fondului slav).
Înrudit cu latină bubalus, dar o derivație directă nu pare posibilă.
Pronunție
- AFI: /'bi.vol/
Substantiv
| Declinarea substantivului bivol |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bivol | bivoli |
| Articulat | bivolul | bivolii |
| Dativ-Genitiv | bivolului | bivolilor |
| Vocativ | bivolule | bivolilor |
- (Bos bubalus) vită cornută, rumegătoare, asemănătoare cu boul, cu păr negru sau alb, aspru și rar, cu coarnele inelate întoarse spre spate.
- (fig. fam.) epitet dat unui om gras, mătăhălos, nesimțit.
Cuvinte derivate
Traduceri
mamifer
|
|
Referințe
bosniacă
(bosanski)
Etimologie
Din slavă byvolŭ.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
bivol m., bivoli pl.
croată
(hrvatski)
Etimologie
Din slavă byvolŭ.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
bivol m., bivoli pl.
slovenă
Etimologie
Din slavă byvolŭ.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
bivol m.