bivol
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din ngr. βοὺβαλος, prin sl. byvolŭ (N.B. cuvânt care nu aparţine totuşi fondului slav).
Înrudit cu lat. bubalus, dar o derivaţie directă nu pare posibilă.
Pronunţie
- AFI: /'bi.vol/
Substantiv
| Declinarea substantivului bivol |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bivol | bivoli |
| Articulat | bivolul | bivolii |
| Dativ-Genitiv | bivolului | bivolilor |
| Vocativ | bivolule | bivolilor |
- (Bos bubalus) vită cornută, rumegătoare, asemănătoare cu boul, cu păr negru sau alb, aspru şi rar, cu coarnele inelate întoarse spre spate.
- (fig. fam.) epitet dat unui om gras, mătăhălos, nesimţit.
Cuvinte derivate
Traduceri
mamifer
|
|
Referinţe
bosniacă
(Bosanski)
Etimologie
Din sl. byvolŭ.
Pronunţie
Substantiv
bivol m., bivoli pl.
croată
(Hrvatski)
Etimologie
Din sl. byvolŭ.
Pronunţie
Substantiv
bivol m., bivoli pl.
slovenă
Etimologie
Din sl. byvolŭ.
Pronunţie
Substantiv
bivol m.
Categorii: Română | Substantive în română | Bosniacă | Pronunţii lipsă în bosniacă | Substantive în bosniacă | Croată | Pronunţii lipsă în croată | Substantive în croată | Slovenă | Pronunţii lipsă în slovenă | Substantive în slovenă | Mamifere în română | Mamifere în bosniacă | Mamifere în croată | Mamifere în slovenă
